Am citit cu plăcere romanul Mihaelei încă din primele pagini; chiar dacă a început în forță cu descriere și explicații, nu m-am plictisit deloc. Faptul că dialogul și-a făcut apariția ceva mai târziu nu m-a deranjat, dimpotrivă, descrierile bine gândite m-au ajutat să mă cufund în atmosfera pe care autoarea a dorit să o creeze. O atmosferă mohorâtă, tristă, misterioasă, plină de suspans și întrebări. Cartea a fost un mister total pentru mine până în ultimele capitole în care mi s-a dezvăluit totul și, recunosc, am rămas înmărmurită. Autoarea a reușit să mă facă să îmi îndrept atenția asupra unor lucruri pe care am început să le consider importante, când „bomba” era chiar sub nasul meu.
Îndoiala Angelicăi din capitolul al optulea mi-a plăcut, în sensul că orice om normal ar fi gândit astfel și și-ar fi pus întrebările respective. A fost o reacție normală, naturală pe care am primit-o foarte bine. Mi-a plăcut și a fost bine plasată, la momentul potrivit.
Diferențele dintre jurnalul lui Marius și modul de narare al acțiunii în sine le-am observat încă de la început. Autoarea nu a căutat să facă din personaj un poet sau un scriitor, iar paginile au fost scrise natural, de un copil ce a evoluat de-alungul anilor și a devenit bărbat. Legătura dintre Serafina și jurnal a fost și ea interesantă, nu mă așteptam să fie intenționat.
Deși mă așteptam ca Angelică să fie protagonista, intervenția ei în acțiune a fost puțină (însă la finalul romanului am înțeles și de ce și m-am convins că totul a fost extrem de logic și bine gândit).
Trebuie să recunosc, eu în locul lui Aurelion, când aș fi văzut cu cine am de-a face aș fi fugit mâncând pământul, cu tot cu datoriile mele.
Concluzia Angelicăi cu privire la ultimele pagini ale jurnalului mi s-a părut prima dată grăbită, însă două pagini m-ai încolo m-a liniștit logica din spate și gândirea ce a făcut-o să ajungă la acea concluzie. Și aici am fost în final mulțumită de logica autoarei.
Relația și interacțiunea dintre Aurelion și Serafina m-a încântat plăcut, personalitatea ei a fost armonioasă în contract cu cea a bărbatului, mi s-a părut că fac o „echipă” pe cinste.
Romanul ca atare a fost extrem de bine gândit, lucrurile din spate și întorsăturile de situație au fost superbe și am citit încântata fiecare pagină a cărții.
Recomand. ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️